În cazul în care este necesar un format mai mare sau mai alungit, se foloseşte unul din formatele date mai jos Aceste formate sunt obţinute prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, şi au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales.

FORMAT	DIMENSIUNI, [mm]
A0 x 2  (1)	1189 x 1682
A0 x 3	1189 x 2523  (2)
A1 x 3	841 x 1783
A1 x 4	841 x 2378  (2)
A2 x 3	594 x 1261
A2 x 4	594 x 1682
A2 x 5	594 x 2102
A3 x 5	420 x 1486
A3 x 6	420 x 1783
A3 x 7	420 x 2080
A4 x 6	297 x 1261
A4 x 7	297 x 1471
A4 x 8	297 x 1682
A4 x 9	297 x 1892

Indicatorul trebuie poziţionat în câmpul desenului astfel încât zona de identificare a indicatorului (număr de identificare, etc.) să fie situată în colţul inferior dreapta al câmpului desenului, atât pentru planşe tip X  cât şi pentru planşe tip Y.
Sensul de citire a indicatorului trebuie să fie, în general, cel al desenului.
Totuşi, în scopul economisirii planşelor de desen preimprimate, se admite utilizarea planşelor tip X în lăţime             şi a celor tip Y în lungime
În aceste cazuri, zona de identificare a indicatorului trebuie să fie situată în colţul superior dreapta al câmpului desenului şi dispusă astfel încât datele care figurează în indicator să poată fi citite de un observator plasat în dreapta desenului.
În cazul în care este necesar, numărul de identificare al desenului poate fi repetat în altă parte a desenului.

Dimensiuni

Zona de identificare a indicatorului trebuie să se afle în partea inferioară a indicatorului, în sensul de citire a acestuia, şi trebuie să aibă lungimea maximă de 170mm.

Zonă neutră

Zona neutră, cuprinsă între marginile formatului finit şi chenarul care delimitează câmpul desenului, trebuie prevăzută pentru toate formatele.
Se recomandă ca această zonă să aibă o lăţime minimă de 20mm pentru formatele A0 şi A1 şi o lăţime minimă de 10mm pentru formatele A2, A3 şi A4.
În majoritatea cazurilor, aceste valori sunt destul de mari pentru a permite menţinerea suportului în timpul reproducerii, dar este posibil, cu anumite maşini de reproducere, ca aceste valori minime să poată fi reduse la 10mm pentru formatele A0 şi A1 şi la 7mm pentru formatele A2, A3 şi A4.

Fâşie de îndosariere

Poate fi prevăzută o fâşie de îndosariere pentru executarea perforaţiilor.
Această fâşie trebuie să aibă lăţimea minimă de 20mm (incluzând şi zona neutră) şi trebuie să fie situată pe latura planşei din stânga indicatorului, în sensul de citire a acestuia.

Chenar
Chenarul care delimitează câmpul desenului trebuie executat cu linie continuă, cu grosimea minimă de 0,5mm. Pentru celelalte grosimi de linii, a se vedea SR ISO 128-24

Patru repere de centrare trebuie să figureze pe toate desenele al căror format face parte din prima sau a doua opţiune, în scopul facilitării poziţionării desenului la multiplicare sau la micrografiere.
Aceste repere trebuie situate la extremităţile celor două axe de simetrie ale planşei finite şi trebuie reprezentate prin linii continue, cu grosimea minimă de 0,5mm, care încep de la marginile formatului finit şi depăşesc cu aproximativ 5mm chenarul care delimitează câmpul desenului. Toleranţa la poziţiile reperelor trebuie să fie ±0,5mm.
Formatele din a treia opţiune sunt prea mari pentru a fi micrografiate printr-o singură înregistrare. Pe aceste formate, ca şi pentru formatele mai sus indicate, trebuie prevăzute repere suplimentare, situate pe dimensiunile mari ale formatului şi în mijlocul fiecărui segment de înregistrare. În scopul facilitării asamblării eventuale a segmentelor, numărul acestora trebuie ales astfel încât câmpurile de acoperire să fie suficiente. Numărul de identificare al desenului trebuie să figureze pe fiecare segment, completat dacă este necesar, cu numărul segmentului.

Pentru indicarea poziţiei planşei de desen în timpul executării desenului pot fi prevăzute două repere de orientare. Aceste repere, care constau din săgeţi, trebuie amplasate pe chenar, unul pe dimensiunea mică, celălalt pe dimensiunea mare şi coincid cu reperele de centrare astfel încât unul din reperele de orientare să fie dirijat către desenator.

 Se recomandă să fie prevăzută pe toate desenele o gradaţie metrică de referinţă numerotată, având lungimea minimă de 100mm şi divizată în centimetri.
Gradaţia metrică de referinţă, dispusă de preferinţă simetric faţă de un reper de centrare, trebuie amplasată în zona neutră, lipită de chenar, să aibă lăţimea maximă de 5mm şi se execută cu linie continuă, cu grosimea minimă de 0,5mm.
Gradaţia metrică de referinţă trebuie repetată pe fiecare segment de înregistrare, în cazul desenelor ce urmează să fie microfotografiate pe mai multe segmente.

Prevederea unui sistem de coordonate este recomandată pentru toate formatele, în scopul de a permite localizarea uşoară pe desen a detaliilor, a adăugirilor, a modificărilor etc.
Numărul de diviziuni ale sistemului trebuie să fie divizibil cu doi; acest număr se alege în funcţie de complexitatea desenului. Se recomandă ca lungimea unei diviziuni a sistemului să fie cuprinsă între 25 şi 75mm. Liniile utilizate pentru identificarea coordonatelor trebuie să aibă grosimea minimă de 0,5mm.
Diviziunile sistemului se notează cu litere majuscule pe una din axe şi cu cifre arabe pe cealaltă axă, considerând, de preferinţă, ca origine, colţul opus indicatorului. Notarea se poate repeta pe latura opusă.
Literele şi cifrele trebuie scrise cu caractere drepte, conform ISO 3098/1 şi plasate în zona neutră, lângă chenar, la o distanţă minimă de 5mm de la marginile planşei finite.
Dacă numărul diviziunilor notate cu litere este mai mare decât numărul literelor alfabetului, este preferabilă continuarea notării cu două litere majuscule (AA, BB, CC etc.) în diviziunile suplimentare.

 În scopul facilitării operaţiei de decupare, pot fi prevăzute unghiuri de decupare, amplasate în cele patru colţuri ale formatului finit.
Aceste unghiuri de decupare pot fi reprezentate prin triunghiuri dreptunghiulare isoscele, laturile corespunzătoare unghiului drept având dimensiunea de aproximativ 10mm.
Dacă aceste triunghiuri creează dificultăţi la anumite maşini automate de decupare, unghiurile pot fi reprezentate simplificat prin linii scurte, cu grosimea de 2mm, executate în fiecare colţ.

În toate cazurile, planşele de desen preimprimate trebuie să prezinte următoarele elemente:

1. indicator;
2. chenar ce delimitează câmpul desenului;
3. repere de centrare.

Următoarele elemente sunt doar facultative:

1. repere de orientare;
2. gradaţie metrică de referinţă;
3. sistem de coordonate;
4. unghiuri de decupare.

Suportul desenului poate fi transparent, translucid sau opac, dar de preferinţă să fie mat pe recto. Imprimarea se poate realiza fie pe recto, fie (pentru suporturi transparente sau translucide) pe verso.